Succesiunea/ Mostenirea in Grecia

  1. Succesiune

Succesiunea se referă la procesul legal prin care drepturile, proprietățile și obligațiile unei persoane decedate sunt transferate moștenitorilor sau beneficiarilor săi. Succesiunea poate fi testamentară (în baza unui testament) sau legală (când nu există un testament).

  1. Moștenire

Moștenirea reprezintă bunurile (proprietăți, bani etc.) sau datoriile care sunt transmise moștenitorilor sau beneficiarilor după moartea unei persoane.

  1. Acceptarea Moștenirii

Acceptarea moștenirii este actul prin care un moștenitor acceptă moștenirea. Prin acceptare, moștenitorul devine responsabil atât pentru activele cât și pentru datoriile lăsate de persoana decedată.

  1. Acceptarea Moștenirii cu Beneficiul de Inventar

Acceptarea cu beneficiul de inventar înseamnă că moștenitorul limitează responsabilitatea sa doar la valoarea activelor moștenite. Astfel, moștenitorul nu va fi obligat să plătească datoriile care depășesc valoarea patrimoniului moștenit.

  1. Dezmoștenire

Dezmoștenirea are loc atunci când o persoană, de obicei prin testament, exclude în mod expres un moștenitor (adesea un membru apropiat al familiei, precum un copil sau soț) de la a primi moștenirea.

  1. Renunțarea la Moștenire

Renunțarea la moștenire este actul formal prin care un moștenitor refuză să accepte moștenirea, de obicei pentru a evita datoriile moștenite sau pentru a permite altor moștenitori să beneficieze de aceasta.

  1. Nedemnitatea Succesorală

Nedemnitatea succesorală se referă la situațiile în care o persoană este descalificată de la a moșteni, de obicei din cauza unor acțiuni, cum ar fi săvârșirea unei infracțiuni împotriva defunctului sau comportamentul incorect față de patrimoniu.

  1. Moștenire Legală

Moștenirea legală (intestată) are loc atunci când o persoană moare fără a lăsa un testament valabil. În aceste cazuri, moștenirea este distribuită conform legilor succesiunii legale, care variază în funcție de jurisdicție.

  1. Contribuție

În dreptul succesoral, contribuția poate face referire la obligația moștenitorilor de a contribui la plata datoriilor defunctului, proporțional cu partea moștenită.

  1. Rezerva Succesorală (Moștenire Forțată)

Rezerva succesorală este o parte minimă din patrimoniul unei persoane care trebuie să fie lăsată anumitor moștenitori, cum ar fi soțul sau copiii, indiferent de dispozițiile din testament.

  1. Incapacitatea de a Face un Testament

Incapacitatea de a face un testament se referă la situația în care o persoană nu poate legal să întocmească un testament valabil, din motive precum incapacitatea mentală sau faptul că este minoră.

  1. Tipuri de Testamente

Există mai multe tipuri de testamente, cum ar fi:

  • Testamentul olograf (scris integral de mână de testator)
  • Testamentul notarial (întocmit și semnat în fața unui notar și a martorilor)
  • Testamentul oral (pronunțat verbal în fața martorilor, în situații de urgență).
  1. Conținutul Testamentului

Un testament include, de obicei, distribuirea bunurilor, numirea executorilor testamentari, tutela pentru copii minori, legate specifice și instrucțiuni pentru plata datoriilor și taxelor.

  1. Condiții pentru Validitatea Conținutului unui Testament

Pentru ca un testament să fie valabil, trebuie să îndeplinească condiții precum: să fie întocmit de o persoană cu discernământ, să respecte formalitățile legale (ex: semnătura, martori) și să exprime clar intențiile testatorului.

  1. Testamente Nule

Un testament poate fi declarat nul dacă nu îndeplinește cerințele legale, a fost întocmit sub constrângere sau fraudă, sau dacă testatorul nu avea capacitate mentală când l-a întocmit.

  1. Revocarea unui Testament

Testamentul poate fi revocat sau modificat de testator în orice moment înainte de deces. Revocarea poate avea loc prin întocmirea unui nou testament, distrugerea celui existent sau prin proceduri legale specifice.

  1. Publicarea unui Testament

Publicarea testamentului reprezintă dezvăluirea oficială a conținutului acestuia după moartea testatorului, de obicei de către un tribunal sau un avocat, pentru a informa beneficiarii și moștenitorii.

  1. Interpretarea Testamenului

Când termenii unui testament sunt neclari sau ambigui, instanțele pot fi chemate să interpreteze intențiile testatorului, bazându-se pe limbajul testamentului și circumstanțele înconjurătoare.

  1. Moștenire Scholastică

Acest termen este mai puțin utilizat, dar poate face referire la practici de moștenire bazate pe doctrine academice sau tradiționale legale, deseori implicând norme religioase sau culturale.

  1. Certificatul de Moștenitor

Certificatul de moștenitor este un document legal emis de un notar sau o instanță, care confirmă cine sunt moștenitorii unei persoane decedate și care sunt drepturile lor asupra moștenirii.

  1. Acțiunea Clericală

Acțiunea clericală face referire la intervenția sau rolul autorităților religioase în probleme de moștenire, în special în comunități în care legea religioasă reglementează afacerile personale, precum succesiunea și familia.

  1. Lichidarea Judiciară a Patrimoniului

Lichidarea judiciară a patrimoniului este procesul prin care o instanță supraveghează soluționarea și distribuirea patrimoniului unei persoane decedate, în special dacă există dispute sau complicații în administrarea succesiunii.

  1. Distribuirea Moștenirii

Distribuirea moștenirii reprezintă alocarea oficială a bunurilor din patrimoniul defunctului către beneficiari sau moștenitori, așa cum este stabilit în testament sau conform legilor succesorale.

  1. Vânzarea Moștenirii

Moștenitorii pot vinde uneori drepturile asupra moștenirii, fie înainte, fie după ce au primit-o, adesea către terți sau către alți moștenitori care doresc să controleze patrimoniul.

  1. Donație Mortis Causa

Donația mortis causa este un cadou făcut în anticiparea morții, care devine efectiv doar dacă donatorul moare. Dacă donatorul supraviețuiește, donația poate fi revocată sau anulată.

Conform legii grecești privind moștenirea, succesiunea poate avea loc în două moduri:

  1. a) Succesiunea: Aceasta are loc atunci când defunctul nu a lăsat un testament și se referă la soțul supraviețuitor și la rudele de sânge. Moștenitorii sunt clasificați pe clase, iar fiecare clasă o precede pe următoarea. În funcție de ordin, ei moștenesc:
  1. Copiii și descendenții copiilor decedați.
  2. Părinți, frați și descendenți ai fraților decedați.
  3. Bunicii lor sau copiii și nepoții.
  4. Străbunici.
  5. Soțul moștenește împreună cu primele patru clase. Dacă moștenește împreună cu copiii, soțul/soția primește 25%. În caz contrar, primește 50% sau 100% dacă nu există alte rude. Soțul moștenește, de asemenea, obiecte personale și obiecte de uz casnic, ținând cont însă de nevoile copiilor.

 

  1. b) Testament: Legea elenă recunoaște trei tipuri de testamente:
  1. Testament olograf: Scris de mână, semnat și datat de testator, fără formalități legale.
  2. Testament public: Este declarat oral în fața unui notar și a trei martori (sau un al doilea notar și un martor).
  3. Testament secret: Este scris sau dactilografiat, predat unui notar în prezența martorilor și însoțit de o declarație orală că este testamentul final.

Toate testamentele trebuie publicate la instanța pentru cereri cu valoare redusă a ultimului loc de reședință al defunctului.

Rezumatul procedurii de probă a dreptului la moștenire: a. Pași preliminari:

  1. Verificarea existenței unui testament: Prin căutarea detaliilor defunctului pentru a determina dacă există un testament. Dacă este găsit, acesta trebuie publicat pentru a continua cu acceptarea unei moșteniri.
  2. Crearea unui arbore genealogic și identificarea moștenitorilor: Arborele genealogic și starea civilă a defunctului sunt verificate prin registrele municipale pentru a identifica moștenitorii și a calcula cotele. De asemenea, este posibil să aveți nevoie de un certificat de „rudă apropiată” de la municipalitate sau KEP.
  3. Înregistrarea evenimentelor din străinătate: Pentru moștenitorii care locuiesc în străinătate, evenimente precum nașterile, căsătoriile și decesele sunt înregistrate în Registrul Special din Atena prin intermediul Ambasadei sau al unui avocat.
  4. Studiu imobiliar: Se efectuează o verificare la Cartea funciară competentă sau la Cadastru Național pentru a confirma proprietatea și eventualele sarcini legale ale proprietăților.
  1. Acceptarea moștenirii:
  1. Finalizarea acceptării: Moștenitorul semnează un act notarial de acceptare, care este transcris la cartea funciară sau la cartea funciară.
  2. Documente justificative: Acestea includ titluri de proprietate, certificate de deces, publicații de testamente și certificate de moștenitori. Înregistrările în așteptare ale nașterilor, căsătoriilor sau deceselor trebuie completate.
  3. Conformitate fiscală și legală: Se depune o declarație de impozit pe moștenire și sunt necesare certificatele fiscale, cum ar fi ENFIA pe ultimii 5 ani.
  4. Cerințe de proprietate: Un inginer trebuie să inspecteze proprietatea pentru construcții arbitrare și să furnizeze un certificat relevant.
  5. Semnătura și înregistrarea: Actul de acceptare a moștenirii se semnează și se înregistrează la cartea funciară/cadastrul competent.

În cazul în care moștenitorul nu poate călători în Grecia, se poate emite o procură special pentru a efectua procedurile în numele său.

Rezumat: Conturi bancare și moștenire în Grecia 

Despre conturile bancare: Dacă defunctul avea conturi bancare în Grecia, moștenitorii trebuie să respecte politicile băncii pentru a fi recunoscuți ca eligibili. Documentele necesare includ:

  • Certificat de deces
  • Certificatul rudelor apropiate
  • Certificat de nepublicare a unui testament
  • Certificat care confirmă drepturile de moștenire
  • Certificat de nerenunțare la moștenire

Certificat de moștenire: Recomandat atunci când nu poate fi eliberat un certificat de „rudă apropiată”. Acest certificat confirmă dreptul de moștenire și procentul de moștenire. Conform Regulamentului UE 650/2012, certificatul european de moștenire permite recunoașterea drepturilor moștenitorilor în toate statele membre ale UE fără alte proceduri.

Dispoziții speciale:

  1. Renunțarea la moștenire: Moștenitorii pot renunța la drepturile lor în termen de 4 luni de la deces sau de la publicarea testamentului sau 1 an pentru nerezidenți.
  2. Contestarea unui testament: Moștenitorii pot contesta testamentul dacă acesta a fost falsificat sau dacă testatorul nu a avut capacitate. Se aplică un termen de prescripție.
  3. Moștenitorii obligatorii: Rudele apropiate (părinți, soț/soție, copii) au dreptul la o parte forțată din moștenire, de obicei jumătate din ceea ce ar primi în caz de succesiune ab intestat.
  4. Partea forțată: În cazul în care patrimoniul succesoral este insuficient pentru a acoperi partea forțată, moștenitorul poate solicita anularea donațiilor făcute de defunct în ultimii 10 ani.

 

Ai nevoie de ajutor?

Eficient
Consultanță juridică

Experiență, transparență deplină și dedicare pentru consultanță juridică eficientă cu suport de experți